Alex, n-ai decât să mori de ciudă ca la Inspironul meu, după vreo 8 luni de utilizare, bateria cu 6 celule ţine încă 12 ore şi-un pic. Îs tare curios să văd ce autonomie are HP-ul ăla cu care te tot lauzi pe blog . Vă daţi seama că Dell-ul meu are o autonomie mai mare decât Macbook Air şi cel mai şmecher Vaio de la Sony, puse la un loc? 
Sfârşitul scurtei vacanţe de Paşti, petrecută ca vai de mama nervilor mei (domnule ministru Cristian Avomiţei, vă doresc să muriţi de hemoroizi!) prin colţul Moldovei, a marcat începutul primei săptămâni nebune dintr-un lung ciclu de altele similare, caracteristice sfârşitului de liceu (da, sunt clasa a XII-a). Am de făcut două atestate absolut inutile (adică, rectific- te ajută în cazul în care vrei să te angajezi ca secretară), la engleză şi la informatică, asta exceptând pleiada de activităţi strâns legate de studierea, contemplarea şi uneori rezolvarea variantelor pentru BAC.
Să nu credeţi totuşi că sunt un elev deosebit de silitor şi din cauza asta nu prea mai am timp să aberez pe blog. Nici pe departe- dacă aş renunţa la micile mele tabieturi (trezirea la ora 6 dimineaţa ca să citesc Slashdot, Osnews, Secunia -etc-, arsul gazului pe forumurile IT, testarea noilor releasuri ale distribuţiilor mele preferate şi multe alte procupări demne de milă), aş avea timp berechet nu doar penrtru bloguit, ci şi pentru plimbat cu bicicleta, mâncat seminţe în faţa blocului, mâzgălit afişele UDMR-ului (ok, asta o fac şi-n drum spre şcoală 
) şi-n genere, pentru orice altă activitate ce nu presupune existenţa unui calculator şi a unei conexiuni la internet. Evident însă că cine-mi vede cearcănele, zice-n sinea-i plin de admiraţie (hai sictir!): ”bă, cât învaţă ăsta pentru BAC”, fără să ştie că-n noaptea precedentă m-am jucat cu OpenSolaris 2008.5 (drăguţ, dar cam greoi pentru desktop, mai ales dacă userul e un neofit în tainele *nix-ului) sau am făcut pe trollul într-o gaşcă de ultraşi KDE4 (care-i oribil şi ”mare mâncătoriu inutil de resurse” cum ar zice cronicarul). Life sucks 
Apropo, Arstehnica publică un review destul de interesant (adică bine scris) la Ubuntu Hardy Heron. Personal, pentru că Hardy nu a reuşit să mă impresioneze cu nimic astfel încât să pun din nou Ubuntu şi pe desktop, aştept cu limba scoasă Fedora 9.0 codename ”Sulphur” (încă 5 zile până la izbăvire!). Aşa cum se obişnuieşte, las cel mai bun link pentru final: Cypress şi Arny vorbesc despre Bluewhite64 pe Linux.com
Despre frustrările mele cu formatele proprietare am mai discutat aici pe blog, exemplul cel mai elocvent fiind însemnarea aceasta, care-mi aduce în continuare un număr însemnat de vizitatori de pe motoarele de căutare, semn că şi altora le e scârbă de .uif, găselniţa MagicISO. Ei bine, astăzi am scormonit un pic mai mult prin măruntaiele internetului după un utilitar care să facă conversia .uif–>.iso şi-am dat peste această mică bijuterie numită uif2iso. Fişierul .zip vine deopotrivă cu .exe pt widows şi cu sursele pt *nix ;
That’s all, folks! Din câte am văzut, există şi un GUI bazat pe GTK, dar cine naiba mai are nevoie de el când sintaxa de la linia de comandă e cu adevărat idiot-proof ? Un screenshot cu uif2iso în acţiune găsiţi mai jos. (more…)
Computer: Monitor, display this document, ok?
Monitor: No prob, boss.
Computer: OK, now it looks like Mouse is moving around so, Monitor, will you move the pointer icon accordingly?
Monitor: Anything you ask, boss.
Computer: Great, great. OK, Mouse, where are you going now?
Mouse: Over to the icon panel, sir.
Computer: Hmm, Let me know if he clicks anything, OK?
Mouse: Of course.
Keyboard: Sir, he’s pressed control and P simultaneously.
Monitor: Oh God, here we go.
Computer: *sighs* Printer, are you there?
Printer: No.
Computer: Please, Printer. I know you’re there.
Printer: NO! I’m not here! Leave me alone! (more…)
Subestimând vremea de afară, m-am ales cu o amigdalită de toată frumuseţea şi implicit, cu febră. Din cauza disconfortului produs de starea mea jalnică de sănătate, azi dimineaţă m-am trezit la 9 fără ceva, cu 4-5 ore mai repede decât de obicei (e weekend, în mod normal dorm ca porcul). Mi-am făcut o ceaşcă de cafea, mi-am luat medicamenetele şi-am constatat cu stupoare că nu merge internetul. Ping la severul meu -ok ; ping la serverul care face routarea pe reţea - no reply. Îmi suflu nasul într-un serveţel cu miros de mentă şi trag carcasa de la perete, ca să văd dacă LED-ul ce indică prezenţa conexiunii e aprins. Funcţionează, deci mai rămân următoarele posibilităţii: problemă software (puţin probabil, Debian-ul e blindat) problemă hardware locală (placa de reţea), switch decedat pe scară. Elimin prima posibilitate cu ifconfig eth0 down şi /etc/init.d/networking restart . Ca s-o verific pe a doua, inversez eth0 cu eth1 în /etc/networking/interfaces , inversez şi cele două mufe între plăcile de reţea (ca WAN să devină LAN), /etc/init.d/networking restart şi ping. Placa de reţea e OK, aşa că fac undo la schimbările efectuate, îmi suflu încă o dată nasul, beau puţină cafea (caldă, c-aşa-i bine cică pentru durerea de amigdale) şi, mai mult din instinct, dau un nou ping la serverul providerului. Evrika! Fără să-mi pun întrebări cu privire la natura problemei (eram oricum sigur că nu e de la mine), pornesc XMMS, dau play la Deep Purple-Wasted Sunsets şi m-apuc să citesc feedurile strânse peste noapte şi mailurile de pe cele câteva liste de discuţii pe care le urmăresc.
Peste o oră … Tocmai când downloadam ISO-ul Dynebolic, pică netul. Înjur în gând, apăs F12 (God bless Yakuake’s developers!) şi pinguiesc serverul providerului; no reply. Îmi amintesc că, printr-o coincidenţă ciudată, conexiunea a revenit exact după ce am scos mufa şi-am băgat-o la loc. Damn, aşa am păţit şi eu în trecut cu un switch SMC, care avea un port găunos, ce se bloca aleator şi trebuia să scoţi mufa şi s-o bagi la loc, ca să detecteze existenţa unei conexiuni pe portul respectiv (câteva ore mai târziu, operaţiunea trebuia repetată, aşa că am dat switch-ul. La urma urmei, avea 4 porturi perfect funcţionale). Cu asta în gând, aplic aceeaşi stratagemă şi, voilla, conexiunea e up din nou…
Îmi suflu din nou nasul, îndes serveţelul în coşul de gunoi plin până la refuz, beau ultima picătură de cafea din cană şi ies pe balcon, ca să caut cea mai mare şurubelniţă din dotare. De data asta, nu mai aveam de gând să aştept cu zecile de ore după băieţii de la cablări şi aveam să deschid cutia switch-ului (de fapt, o cutie poştală) , forţând-o cu şurubelniţa. Din fericire, nu a fost nevoie să fac asta- cutia era deschisă şi switch-ul găunos de la Trendnet stătea în întreaga-i splendoare pe capacul rabatat al cutiei. După ce m-am scărpinat câteva minute în cap, încercând să-mi dau seama care-i sârma mea, am mutat mufa în ultimul port rămas liber (nu mă sfiam oricum să fac ”rocada” cu unul dintre vecini), am tuşit, mi-am luat scăunelul sub braţ şi m-am întors acasă. Asta se întâmpla în jurul orei 10:15 am. Acum e 18:30 şi conexiunea mea merge ca unsă. Partea proastă-i că nu mai am serveţele nazale şi mă văd nevoit să apelez la hârtia igienică… şi să curâţ coşul de gunoi, evident. Deep Purple- wasted sunsets (more…)
Toti cei interesati de conferinta ROSDEV 2008 si care nu pot participa dar vor sa vada desfasurarea evenimentelor vor putea accesa adresa http://www.protv.ro/live2 unde va fi transmisa live conferinta incepand cu ora 10.
Pentru mai multe detalii puteti accesa:http://www.rosdev.ro si http://www.tfm.ro (via RLUG)
Aşadar, mâine o să mă trezesc la 9 şi ceva, o să-mi fac o ceaşcă mare de cafea şi-o să sper ca streamingul să fie OK.
Urăsc KDE4, imprimatele Epson Stylus Cxx, CodeBlocks, maimuţele ISP-iste care cred că le ştiu pe toate, Wordpress 2.5, Tomboy şi infuzia de Mono din Gnome şi nu-n ultimul rând, cafeaua naturală de la Elite (Jacobs ftw!).
via @rlug 
“The next Slackware release will contain KDE 3.5.9, but we’re targeting KDE 4.1.x for the one after that. The application end of things doesn’t quite fully cover KDE3’s functionality yet, but by then it will.“
Având în vedere faptul că-n momentul de faţă, indiferent de compromisurile pe care suntem dispuşi să le facem de dragul OSS-ului, KDE 4 e ”o chestie” absurdă şi inutilizabilă, Patrick Volkerding e ori prea visător, ori a început să se sclerozeze. KDE 4 e ceea ce se cheamă ”defective by design” şi-atât timp cât n-o să sufere transformări radicale, o să-l consider un veritabil afront adus chiar şi celui mai elementar concept de ergonomie. Nu spun asta doar de dragul de-a scrie ceva pe blog, ci o spun ca unul care, într-o primă fază, a crezut că noul KDE o să fie ceva revoluţionar. Într-adevăr, a revoluţionat roata… făcând-o pătrată!
