Auziţi ce declară nebunul ăsta de Belos, fără să ştie că-l paşte un şut în cur menit să-l trimită direct în Câmpia Panonică, adică acolo unde l-a fătat mă-sa după ce s-a împerecheat cu un porc sălbatic cu penisul strâmb (de-aici şi înclinaţia spre onanism a micului Belos) :
“În 1526 stramosii nostri au pierdut si, pentru un secol si jumatate, tara nu a mai fost a noastra. Ultima data, aceasta patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastra este sa redobîndim acel pamînt pierdut. Sa redobîndim tot ce am pierdut: casele, padurile, pamînturile, steagul”
Era mai bine dacă pierdea mă-sa sarcina şi nu se mai năştea brotăcelul ăsta cu moacă de hemoroid aplatizat de curul lui Horty. Singurul lucru pe care l-au pierdut strămoşii avortonului este potenţa, motiv pentru care toate unguroaicele frumoase stau cu românii şi nu cu ăia care se uită-n pantaloni şi spun cu resemnare ”măcar atârnă frumos”. Cercopitecul onanist nu se opreşte însă aici, ci vrea înapoi casele (poate bordelul în care l-a conceput mă-sa!), pădurile (de ciulini), pământurile (adică ghiveciul de la muşcată) şi steagul Imperiului Căcănarilor, care seamănă izbitor de mult cu chiloţii decoloraţi pe care i-a atârnat bunicul într-un par la Odessa.
Marcos săracul nu-şi dă seama că se joacă cu focul şi-n fiecare clipă riscă să se ardă rău de tot la poponeaţă şi-aşa, cu budigăii în flăcări, să zboare ca cometa (aşa o îndemna doctorul pe mă-sa în timpul travaliului, neştiind că avea să nască un băiat bulangiu) până-n Panonia, acolo unde-i e locul.
ATENŢIUNE: textul de mai sus este un pamflet nevinovat, scris pentru amuzamentul personal. Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Marcos Belos este un personaj fictiv, asemenea Domnului Goe sau stimabilului Nastratin Hogea. Paragraful citat nu are niciun fel de legatura cu restul textului, aparand ca urmare a unei regretabile greseli de tipar.


