Atenţie, bă! PAMFLET: Cei care se simt ofensaţi de imaginea de mai jos sau de poziţia mea vehementă cu privire la netolerarea homosexualităţii, sunt rugaţi să mă contacteze, ca să le transmit personal cât de mult mi se rupe de orientările lor sexuale. Asociaţiile care se ocupă cu apărarea drepturilor specimenelor în cauză, sunt rugate de asemenea să mă contacteze, ca să le transmit scuzele mele, sub forma unei invitaţii de a mă pupa în fund (rectific, de-a-mi face pantofii cu cremă, că la cât de degeneraţi îs ăştia, cred că le-ar face plăcere să onoreze prima propunere). De asemenea, vreau să se ştie că sunt dispus să donez oricând o rozetă, o coadă de topor, un lanţ de bicicletă, o bâta de oina sau un săculeţ cu bolovani de râu, pentru cauza celor ce se opun homosexualităţii şi mai ales, manifestărilor grobiene la care se dedau cucuriştii ăştia ce au pretenţia să înfieze copii (înfiaţi pe mama vostră de nebuni, care-aţi supt lapte de la membrul greşit al familiei pe vremea când eraţi mici şi vă curgeau balele după Captain Planet, când îl vedeaţi în chiloţi de super-erou pe TVR1!).

Sper c-am reuşit să-i scot din sărite pe câţiva căcănari ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu, Allah şi Buddha! (Staţi pe-aproape, că mâine îi înjurăm pe domnul Avomiţei şi pe organizatorii CIA. Parafrazându-l pe un ilustru gazetar- ”sunt prea scârbit ca să mai fiu politicos cu proştii şi hoţii”). Apropo, nu sunt membru ND şi nici nu simpatizez cu mişcarea legionară în actuala formă, deşi îmi rezerv câteva afinităţi pentru Legiunea de odinioară… (more…)

În prag electoral, mă simt de-odată important: toţi îmi bagă în poştă pliante, iconiţe electorale, felicitări, broşuri cu platforma-program, mă invită la mici şi bere, la plase cu ulei şi zahăr şi la concerte-n aer liber. Până acum, cel mai harnic a fost actualul primar PSD-ist, poreclit Corneluş sau Porcuşorul Dossia. Prin primăvară, specimenul ăsta patetic îmi asaltase deja cutia poştală cu nişte pliante jalnice ce se scremeau să prezinte aşa-numitele realizări din cei patru ani de mandat: un asfalt aici, unul pe dincolo, mai o cabană la munte, nişte straturi cu flori, nişte terenuri trecute pe persoană fizică… mă rog, chestiuni banale. Dacă la vremea respectivă n-am avut inspiraţia să percutez repede, de data asta i-am făcut-o la guzgan: am strâns felicitările din toate cutiile poştale de la mine din scară (vezi poza de mai jos) ! Ştiţi ce o să fac cu ele? O să şterg ”primar al municipiului ….”, o să scriu ”al vostru nepot/văr/etc, … ” şi-o să le trimit la neamuri. Hai PD-L, bagă-mi în poştă timbre, ca să nu dau banii nici pe alea. PSD-ul a fost generos, mi-a dat plicuri şi felicitări

Cât despre pliantele UDMR-iste, chiar de-or să fie tipărite carton, tot o să le folosesc pe post de hârtie igienică. E o chestiune de principii la mijloc. (more…)

Nu mai pot! De câteva zile, de câte ori pornesc televizorul, dau peste o discuţie despre candidatura acelei jumătaţi de buletin negroide, a piticului Barbă-Dop cu guturai. Oricât aş încerca să înţeleg ce-i atât de interesant că un pitic de circ se lasă de giumbuşlucuri în favoarea politicii, nu reuşesc. Cred că nici în Italia, când a candidat Ciociolina, nu s-a făcut atâta caz! La noi însă, deontologii ăştia cu transpiraţie în jurul gurii dezbat ca proştii un subiect jenant, ce-l are drept protagonist pe unul atât de mic încât, ca să-şi conducă maşina de fitze, a fost nevoit să dea gaură prin bord şi prin capotă şi să-şi monteze periscop ca la submarin, ca să vadă când dă în marşarier. Dacă nu se făcea atâta caz pe această temă, limbricul se limita la a-şi promova imaginea doar la el în cătun, prin afişele în mărime naturală, cât poza de buletin. Aşa însă, toată ţară e la curent cu intenţiie acestui mare politician în devenire! Muri-v-ar lavaliera în direct, deontologii lu’ peşte, ca să nu mai apucaţi să faceţi propagandă la tot stolul (cra-cra-cra, mereţi în Italia!) ! V-a trebuit vot uninominal? Atunci, n-au decât să vă conducă ăştia ca piticul Barbă-Dop (”dop” vine de ce are în blujii ăia D&G&Louis_Vuton)… io plec în Canada!

PS: Aline, mersi pentru… ştii tu ce. Dau o cafea - pe USB

În ultimele zile am fost dominat de o stare de lehamite generală. Poate e astenia de primăvară, poate e lenea sau poate e scârba tot mai acută pe care mi-o provoacă apropierea alegerilor locale, patronate de mici, bere şi steguleţe, de misionari electorali care te-opresc pe stradă şi nu-n ultimul rând, de candidaţii care apelează la demagogie nu ca la un instrument de disimulare ori manipulare, ci ca la o formă de mascare a intelectului rarefiat. Cu toate acestea, azi mi-am zis că nu e rău să frunzăresc retrospectiv ziarele online. Mare mi-a fost bucuria când am aflat că Cioroianu şi-a dat demisia, ca urmare a scandalului cu românul mort de inaniţie în Polonia. Probabil că acum o să aibă destul timp ca să se ocupe de ceea ce ştie el cel mai bine să facă, adică nimic.

Cioroianu ăsta n-a realizat în timpul mandatului său absolut nimic notabil. Am scuzaţi- a luat masa cu Condoleezza şi-n timpul întrevederii a scos cel mult trei cuvinte, după modelul actorului cu cea mai lungă replică ce mi-a fost dată s-o aud în frageda-mi pruncie, când TVR1 difuza şi piese de teatru, nu doar emisiuni -în pare parte- jenante, ca-n prezent. După cum vă spuneam, actorul ăla, deşi a asistat la un dialog destul de lung, n-a fost în stare să rostească decât un enigmatic ”apăi hî!”. Aşa a făcut şi Cioroianu, doar că el a rostit ”apăi hî” în engleză. Pe lângă asta, fostul ministru de externe s-a remarcat şi prin comportamentul de Scooby Doo de la dineurile oficiale. Aşadar, amintim: semnul OK (bine măcar că nu a confundat degetele!), hi5 (”bate laba!”, în traducere), bătutul amical pe umăr şi nu-n ultimul rând, utilizarea  total eronată a formulelor de politeţe.

Nu pot totuşi să mă bucur pe deplin de plecarea lui Cioroianu, din două motive: deşi stângaci ca deplomat, Cioroianu nu a fost implicat în niciun scandal de corupţie; în al doilea rând, posibilitatea ca-n locul lui să fie pus unul mai capabil, tinde spre infinit pe axa absudităţii. De dragul circului pe bani publici, îmi doresc totuşi ca noul Ministru de Externe să fie Elena Băsescu. Nu de alta, dar sunt curios să văd cum spune ”succesuri” în engleză.

”O, ţară tristă, plină de humor!”, vorba poetului.

Îl suspectez pe popa ungur de la biserica reformată de peste drum de reşedinţa mea că mai nou face focul cu cadavre, nu cu anvelope de Dacie, ca până acum. Minoritarul ăsta cocalar (când eram mai mici ne fugărea ca apucatul de fiecare dată când ne jucam pe dealul din spatele bisericii) doreşte-n mod cert să distrugă echilibrul climatic din ţara noastră, altfel nu-mi explic de ce face focul cu tot felul de materiale producătoare de mult fum urât mirositor. Până acum se limita la cauciucurile de Dacie, la papucii rupţi primiti ca ajutor de la fraţii nemţi şi la alte materii plastice menite să elimite cât mai mult dioxid de carbon în atmosfera românilor. Astăzi însă a renunţat la combustibilii antemenţionaţi, în favoarea cadavrelor, dat fiind mirosul de crematoriu nazist ce vine din direcţia casei popii ! Sau poate c-a uitat să dezlipească vulpea de pe unul din cauciucurile cu care se-ncălzeşte, nu pentru că n-ar avea bani să-şi procure lemne ori cărbuni, ci pentru că e un nesimţit cu certificat de autenticitate. Domn perinte, mâncă-mi-ai …. , că-s obligat să-mi închid geamurile din cauza nesimţirii tale! Pe lângă asta, cred că furnalul ăsta cu sutană stă toată ziua pitit după altar şi-l citeşte pe Petofi Sandor, ”poetul” ăla şovin de pe malul Balatonului, de scria despre ”sângele spurcat” ce curge prin venele românilor…

Speranţa moare totuşi ultima, nu-i aşa? Poate că între timp îşi dă popa-furnal singur foc; sau poate că şi-a dat deja şi de-acolo pute-n tot cartierul a crematoriu.

Domnu’ Orban, fi-v-ar flaşneta de râs, luaţi aminte de la Matroz cum se face corect un accident de circulaţie! Nu cum ai făcut mata, de-ai călcat-o pe Elodia pe trecerea de pietoni şi te-ai tirat printre fulgii de zăpadă, ca să nu te prindă Miliţia. Păi de, Matrozul a făcut un accident corect din următoarele motive: nu există o prezumptivă victimă la care să bată turceştii la uşă, familia victimei nu are chifle ca să le dea în cap la turceşti, nu există niciun cetăţean chitit prin balcon care să filmeze scena şi nici o gaşcă de deontologi care să caute cu limba scosă o victimă de pripăşeală. Aşadar…

Popeye, cu trei zile înainte de începerea Summitului NATO, cel mai important eveniment politic găzduit de ţara noastră de la invazia romanilor şi până în prezent, îşi conducea maşina lui de om cinstit, familist şi simţitor la nevoile poporului- un Golf 4 (sau 5, că-s biciclist şi nu le ştiu prea bine). Sincer vorbind, îl compătimesc pe Popeye… putea să-i împrumute ”Gogoşica lu’ tata” una dintre maşinurile ei de fitze, ca să nu-l vadă Bush pe Animal Planet, conducând o maşină de amărăştean, probabil luată-n leasing pe 5 ani. Cum mergea Popeye cu maşina pe bulivar, l-a apucat de-odată nostalgia şi, privind cu ochi mari şi umezi (ca tonomatu’ de Ciutacu) spre balconul primăriei capitalei, a intrat în curul unei Dacii, gest deosebit de obscen dat fiind că a şifonat liniile armonioase ale maşinii românului. Aşa cum vă ziceam, l-a întrebat probabil pe celălalt conducător auto ”cum te simţi bă găozarule?”, după care au plecat împreună la Puliţie, ca să dea declaraţii, fiecare-n felul lui- caligrafie de securist, respectiv caligrafrie muncitorească(ghiciţi voi care cum). Băi, sincer vă zic: mă bucur nespus c-a intrat în Dacie şi nu-n maşina lui Jiji Cruciatul, că la cât de sofisticată e monstruozitatea aia pe roţi, nici nu se clintea din loc. Eventual, Jiji primea un mesaj cu ”new hardware found”, dădea install şi se trezea cu Golful lui Popeye în portbagaj, lângă valiza cu ieuroi, coleţia de brichete ”Zippo” pentru meciurile Steaua-Rapid şi diplomatul cu icoane & cruciuliţe. (more…)

Faptul că mirifica mea urbe e condusă de tâmpiţi, nu mai e un lucru nou pentru nimeni. Ajunge să te uiţi la faţa primarului schimonosită de vidul din cutia craniană, ca să te convingi că aşa un om nu e în stare să gestioneze corect nici măcar un ştrand, darămite o urbe proclamată pe sub mână ”municipiu”. Spun ”pe sub mână”, pentru că nu întrunea toate criteriile necesare pentru a-şi schimba titulatura din oraş în municipiu, dar interesele şi orgoliile au primat. Despre beculeţele penibile ale primarului cu mai puţine clase decât numărul cd-urilor mele nepiratate, am mai discutat şi-n alte dăţi, punând accentul mai ales pe felul în care specimenul din fruntea urbei a reuşit să manelizeze Craciunul. Ei bine, deşi suntem la jumătatea lunii martie, deştepţii de la Enel au uitat să taie sârmele unei instalaţii, aşa că pe o stradă de la mine din cartier e un Craciun perpetuu. Cel mai trist aspect al acestei comedii cu proşti aflaţi în funcţii de conducere e faptul că, de când a dat căldura, copiii maneliştilor din cartier se strâng sub beculeţele primarului şi-l strigă pe Moş Craciun. Având în vedere că e an electoral, Moş Craciun e posibil să-ţi facă apariţia, în persoana primarului, călare pe o sanie vopsită în culorile PSD-ului şi trasă de consilierii pupincurişti.

Evident, urbea mea este fictivă, la fel ca oraşele de provincie din opera lui Caragiale. Bătrâna coardă care-şi face deja campanie nu există în realitate, primarul şi restul personajelor sunt totalmente imaginare, pe mine mă interesează bunul mers al societăţii şi nu-n ultimul rând, poza de mai jos nu are niciun fel de legătură cu textul de mai sus, adică nu reprezintă sub nicio formă locaţia fictivă la care făceam referire anterior.  Primarul e deştept- dacă-i pui o carte  în mână, o duce la gură. Obiceiul ăsta l-a  preluat de la nevastă-sa. (more…)

Mâncând Madeleine cu Coca Cola, mi-am amintit şi io, asemenea lui Marcel Proust, ce-am păţit în trecut- sau mai exact azi dimineaţă. Se face că treceam liniştit pe trecerea de pietoni, asemenea oricărui stâlp al societăţii care se respectă, cugetând la nemurirea lui Iliescu. La un moment dat, mersu-mi melancolic a fost întrerupt de un claxon de neam prost, aspect ce m-a făcut să privesc instinctiv spre dreapta. Dar, vai! Dar, ohhhh! Ce mi-a fost dat să văd (întrebare retorică, evident.) ? Un Matiz albatru, cu numărul HD XX PNL. În acele clipe de spaimă absolută, vă spun sincer că puţin îmi mai lipsea să plonjez în gol, imaginându-mi că astfel voi scăpa de prezumptivul Orban, aflat la volanul maşinii Geniului, în speţă a lui Victor Ciutacu. Nu-mi era că mă voi alege cu-o mână ruptă ci că, Turcescu va bate ca apucatul la uşa mea, somându-mă ”să spun adevărul în numele dreptăţii şi al deontologiei!” . Treceam şi peste asta, alungându-i cu franzele, dar nu-mi puteam ierta niciodată privirea mustrătoare a vecinilor oripilaţi de faptul că le-am adus o gloată de dobitoci pe cap. Din fericire, nu era Orban la volan, ci doar o biată femeie nesimţită, cu semnul prostului atârnând pe jumătate din parbriz. Văzând-o nerăbdătoare să plece mai departe, i-am arătat degetul mijlociu, ca să-mi admire manichiura şi-am plecat uitând să bat şi-un mic apropo la nivelul intelectual a lui Tăriceanu, ţinându-mă cu mâna de sliţ.

Dar vai, sunt în continuare traumatizat ! 9595, domnul doftor Cristian Andrei?

Vă relatam într-o însemanare anterioară despre beculeţele ornamentale ale primarului meu preferat, micul hoţoman Corneluş (aşa o să-l alinte şi colegii de celulă, când justiţia din România o să se îndure să finalizeze dosarele alea de corupţie). Au trecut sărbătorile şi beculeţele primarului şi-au dat duhul (aşa cum preconizasem) înr-o mare măsură. Ei bine, zilele trecute, şeful urbei a dat goarnă ălora de la firma de se ocupă cu iluminatul public să taie curentul beculeţelor, ca să nu vină Moş Crăciun pentru a doua oară. Ăia au executat imediat ordinul şi s-au apucat să taie sârmele de la instalaţiile pe care le-au lăsat tot pe stâlpi, călare peste alea din 2006, că doar nu e prost primarul să le refolosească şi-n iarna lui 2008/2009 (becurile sunt cu dulie, deci sunt gândite ca să fie înlocuite atunci când îşi dau duhul) şi să nu stoarcă bani de la buget pentru un nou set de luminiţe. C-au lăsat ăia instalaţiile din ultimii doi ani agăţate de stâlpi, ca-ntr-un veritabil Matrix al crăciunurilor trecute, nu-i bai, dar oligofrenii naibii, au reuşit să distrugă iluminatul public! Pe strada mea, doar două din trei becuri luminează, asta-n cel mai fericit caz. Sau, cum ar spune miliţianul- Doar doi din trei locatari e acasă. La restul nu se vede becu’ . E de neconceput aşa ceva! Chiar am ajuns un popor de idioţi?

Băi Corneluş, io zic să te apuci şi mata (sau mă-ta, aşa, că-mi eşti simpatic!) de schimbat borduri, ca alde Videanu. Îţi recomand totuşi să pui câţiva bolţari de-o parte şi să-ţi încropeşti un cavou mic şi călduros, ca să ai unde să sari atunci când cetăţenii îţi vot trage (fute) un şut în fund (cur) la alegerile de anul ăsta. Apropo, Corneluş, nu-ţi suport nici progeniturile şi v-aş turna bucuros la toţi super-glue în fund (cur). Cu dragoste, io.

PS: Limbajul trivial a fost utilizat ca să-nţeleagă şi primitivul ăla de Corneluş ce-am vrut să spun, în cazul în care citeşte blogul meu fenomenal. Evident, acesta este un pamflet şi personajele sunt fictive. Orice asemănare cu realitatea se datorează excesului de zel al cititorului…

În ultimele zile s-a făcut mare vâlvă în jurul declaraţiilor de avere ale unor politicieni, ce-n mod surprinzător(sic!), fac parte din clica mafiotă PNL-PD-PLD. Deşi-n mare parte, acumularea acestor averi s-a bazat pe infracţiuni economice, bine delimitate juridic, sunt convins de faptul că încrengătura de burtoşi numită generic ”Justiţia Română” nu o să facă absolut nimic în acest sens şi asta pentru că trăim într-o nenorocită de ţară ajunsă în ultimul stadiul al degradării multilateral dezvoltate. Spună cine ce-o vrea, dar eu refuz să cred că-n România avem probleme doar cu atât de blamata clasă politică- înfecţia purulentă a curprins deja întreaga societate şi este mult prea generalizată ca să o mai putem trata, darămite extirpa. În calitatea mea de viitor emigrant, ar trebui să mă doară exact în posterior de toate acestea, însă am zis că nu strică să le reamintesc şi altora în ce ţară mirifică trăim.

Am constatat cu stupoare că, pe mai toate declaraţiile de avere, apăreau sume imense (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de dolari) investite în ”ceasuri de colecţie”. Într-o primă fază am încercat să-i înţeleg, zicându-mi: dacă eşti snob şi doreşti cu ardoare să atârni pendula (hai sictir, mâncă-mi-aţi scula, nu mai furaţi cu bascula!) lui Ludovic al n’şpelea alături de copiile nereuşite ale tablourilor celebre şi pe-acelaşi perete cu biblioteca aia impresionantă, garnisită cu volume copertate cu piele, dar pe care nu le-ai deschis în viaţa ta, n-am nimic împotrivă. Cum din clubul obsedaţilor de timp face parte şi preşedintele Băsescu, îmi şi imaginam cum vor scrie peste ani şi ani scribii - ”Un orologiu sună noaptea jumătate / La Cotroceni în poartă, oare cine bate? (…) ‘Sunt eu, Nuţi’ răspunse cu glasul mieros / O blondă ce-ţi întoarce stomacul pe dos.” Mare dazămăgire, monşer- îmbuibaţii ăştia pe care dacă-i pui să calculeze secundele dintr-o oră îşi prind neuronii în calcule, nu colecţionează pendule, ci ceasuri de mână! Hai bă, dă-o-n Rolexul mă-sii, cum să dai zeci de mii de dolari pe un ceas? Cât de dobitoc, de ciorditor şi de snob trebuie să fii ca să faci un altfel de gest? Bine, o-nţeleg şi pe asta, dar ce faci cu mai multe ceasuri? Pe toate n-ai cum să le porţi simultan, pentru c-ar râde până şi maneliştii a căror poluări fonice le asculţi în maşina de la minister! Şi-atunci, ce faci cu ele? Le pui în vitrină, le priveşti din profil, ori ai câte unul pentru fiecare costum ? Dacă tot ai atâtea ceasuri, de ce întârzii la sedinţele de Guvern? O să aflăm atunci când o să ştim cu exactitate dacă oul a fost înaintea găinii, ori invers.

Sincer, am şi eu un ceas de firmă. L-am cumpărat acum doi ani din talcioc, cu 20RON. E original, IEKE. De-atunci i-am schimbat bateria de două ori, l-am scăpat pe jos, l-am zgâriat, am dat cu el de pereţi din neatenţie, etc . Ce credeţi băi obsedaţilor de timp? Ceasul meu IEKE funţionează perfect, vorba reclamei cu ”vânt, ploaie, soare- coafura ta rezistă”. Aşa-i şi cu ceasul meu de 20 de lei, e indestructibil! Trebuie să recunosc că-n fiecare săptămână râmâne câte un minut în urmă, însă pe mine nu mă deranjează acest mic inconvenient, pentru că nu-s politician şi nu risc să lipsesc de la şedinţe. Apropo, oare ceasul Marinarului redă şi manele? Da’, OGG ştie?

HAI CU NOI! În caz că-i semn de schimbare, ne-ntoarcem în ţară să construim ghilotine.