În prag electoral, mă simt de-odată important: toţi îmi bagă în poştă pliante, iconiţe electorale, felicitări, broşuri cu platforma-program, mă invită la mici şi bere, la plase cu ulei şi zahăr şi la concerte-n aer liber. Până acum, cel mai harnic a fost actualul primar PSD-ist, poreclit Corneluş sau Porcuşorul Dossia. Prin primăvară, specimenul ăsta patetic îmi asaltase deja cutia poştală cu nişte pliante jalnice ce se scremeau să prezinte aşa-numitele realizări din cei patru ani de mandat: un asfalt aici, unul pe dincolo, mai o cabană la munte, nişte straturi cu flori, nişte terenuri trecute pe persoană fizică… mă rog, chestiuni banale. Dacă la vremea respectivă n-am avut inspiraţia să percutez repede, de data asta i-am făcut-o la guzgan: am strâns felicitările din toate cutiile poştale de la mine din scară (vezi poza de mai jos) ! Ştiţi ce o să fac cu ele? O să şterg ”primar al municipiului ….”, o să scriu ”al vostru nepot/văr/etc, … ” şi-o să le trimit la neamuri. Hai PD-L, bagă-mi în poştă timbre, ca să nu dau banii nici pe alea. PSD-ul a fost generos, mi-a dat plicuri şi felicitări

Cât despre pliantele UDMR-iste, chiar de-or să fie tipărite carton, tot o să le folosesc pe post de hârtie igienică. E o chestiune de principii la mijloc. (more…)

De 4 ani de zile, trei infractori strîng averi uriaşe în Moldova. Este vorba de senatorul Cristian David, actualul ministru al Internelor, pentru care „recoltează” sume uriaşe cei din Iaşi şi Vaslui. Filiera Radu Fenechiu este completată de minune de clanul lui Vlasov, socrul ministrului. La Vaslui s-a „impus”, prin sprijinul direct al ministrului, decapitîndu-l pe Ion Vrînceanu (liderul PNL), un om fără scrupule, incult, arogant şi foarte lacom, deputatul Dan Marian, individ care s-a înconjurat de cele mai mari lichele din oraşul Huşi, determinîndu-i pe adevăraţii liberali să migreze la PD-L.

Continuare.

Nu mai pot! De câteva zile, de câte ori pornesc televizorul, dau peste o discuţie despre candidatura acelei jumătaţi de buletin negroide, a piticului Barbă-Dop cu guturai. Oricât aş încerca să înţeleg ce-i atât de interesant că un pitic de circ se lasă de giumbuşlucuri în favoarea politicii, nu reuşesc. Cred că nici în Italia, când a candidat Ciociolina, nu s-a făcut atâta caz! La noi însă, deontologii ăştia cu transpiraţie în jurul gurii dezbat ca proştii un subiect jenant, ce-l are drept protagonist pe unul atât de mic încât, ca să-şi conducă maşina de fitze, a fost nevoit să dea gaură prin bord şi prin capotă şi să-şi monteze periscop ca la submarin, ca să vadă când dă în marşarier. Dacă nu se făcea atâta caz pe această temă, limbricul se limita la a-şi promova imaginea doar la el în cătun, prin afişele în mărime naturală, cât poza de buletin. Aşa însă, toată ţară e la curent cu intenţiie acestui mare politician în devenire! Muri-v-ar lavaliera în direct, deontologii lu’ peşte, ca să nu mai apucaţi să faceţi propagandă la tot stolul (cra-cra-cra, mereţi în Italia!) ! V-a trebuit vot uninominal? Atunci, n-au decât să vă conducă ăştia ca piticul Barbă-Dop (”dop” vine de ce are în blujii ăia D&G&Louis_Vuton)… io plec în Canada!

PS: Aline, mersi pentru… ştii tu ce. Dau o cafea - pe USB

Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

Când a aflat că Diaconescu e candidatul PSD la Primăria Capitalei, Batman a reacţionat în felul următor: (more…)

Aşa cu ne-a obişnuit, PD-L -ul  mizează şi de această dată pe votul analfabeţilor, altfel nu-mi explic de ce pe messengerul de la mine din urbe circulă următorul mesaj:

VOTATI PDL MERITA UITATIVA SI VOI IN CE GUNOAIE TRAIM NOI DACA NU VOTATI PDL DATI MAI DEPARTE POATE ALTI VOR SA VOTEZE 

 În primul rând, corect din punct de vedere logic (gramatical vorbind, textul e varză) era ”alături de ce gunoaie trăim”, afirmaţie care, venind taman de la propagatorii acestui mesaj, se constituie într-o veritabilă autocaracterizare. Trage-v-aş în ţeapă (prin cavitatea bucală) !

Domnu’ Orban, fi-v-ar flaşneta de râs, luaţi aminte de la Matroz cum se face corect un accident de circulaţie! Nu cum ai făcut mata, de-ai călcat-o pe Elodia pe trecerea de pietoni şi te-ai tirat printre fulgii de zăpadă, ca să nu te prindă Miliţia. Păi de, Matrozul a făcut un accident corect din următoarele motive: nu există o prezumptivă victimă la care să bată turceştii la uşă, familia victimei nu are chifle ca să le dea în cap la turceşti, nu există niciun cetăţean chitit prin balcon care să filmeze scena şi nici o gaşcă de deontologi care să caute cu limba scosă o victimă de pripăşeală. Aşadar…

Popeye, cu trei zile înainte de începerea Summitului NATO, cel mai important eveniment politic găzduit de ţara noastră de la invazia romanilor şi până în prezent, îşi conducea maşina lui de om cinstit, familist şi simţitor la nevoile poporului- un Golf 4 (sau 5, că-s biciclist şi nu le ştiu prea bine). Sincer vorbind, îl compătimesc pe Popeye… putea să-i împrumute ”Gogoşica lu’ tata” una dintre maşinurile ei de fitze, ca să nu-l vadă Bush pe Animal Planet, conducând o maşină de amărăştean, probabil luată-n leasing pe 5 ani. Cum mergea Popeye cu maşina pe bulivar, l-a apucat de-odată nostalgia şi, privind cu ochi mari şi umezi (ca tonomatu’ de Ciutacu) spre balconul primăriei capitalei, a intrat în curul unei Dacii, gest deosebit de obscen dat fiind că a şifonat liniile armonioase ale maşinii românului. Aşa cum vă ziceam, l-a întrebat probabil pe celălalt conducător auto ”cum te simţi bă găozarule?”, după care au plecat împreună la Puliţie, ca să dea declaraţii, fiecare-n felul lui- caligrafie de securist, respectiv caligrafrie muncitorească(ghiciţi voi care cum). Băi, sincer vă zic: mă bucur nespus c-a intrat în Dacie şi nu-n maşina lui Jiji Cruciatul, că la cât de sofisticată e monstruozitatea aia pe roţi, nici nu se clintea din loc. Eventual, Jiji primea un mesaj cu ”new hardware found”, dădea install şi se trezea cu Golful lui Popeye în portbagaj, lângă valiza cu ieuroi, coleţia de brichete ”Zippo” pentru meciurile Steaua-Rapid şi diplomatul cu icoane & cruciuliţe. (more…)

Astăzi am făcut cel mai inteligent lucru din ultimele 7 zile, adică mi-am oferit condiţii mai bune de căcare (scuzaţi vulgaritatea termenului, dar dacă o tanti a dat o căruţă de bani pe nişte poşete, eu de ce n-aş avea voie să vorbesc vulgar?). Se face că aveam un minicas Sony, cumpărat pe vremea când aveam puţin peste un deceniu de viaţă. Minicasul (adică walkman-ul, pentru ăia mai pretenţioşi) cu pricina m-a servit ireproşabil până ce-a trecut vremea lui şi l-am aruncat într-o cutie din debaraua de pe balcon. După cum aveam să aflu azi dimineaţă, când l-am regăsit accidental, l-am lasat cu tot cu bateriile (două Toshiba AA) în el. În cei peste patru ani de când n-a mai fost băgat în seamă, bateriile alea au curs până la ultima picătură (alcaline my ass!). Deşi mirosea îngrozitor şi era plin de acid (bănuiesc…), arăta în continuare ireproşabil la exterior, aşa că am decis să-i dau o nouă întrebuinţare.

Într-o primă fază am curăţat locaşul bateriilor cu vată îmbibată în acetonă şi contactele cu puţină hârtie abrazivă. Pentru că se încăpăţâna să nu funcţioneze, am pus mâna pe multimetru şi l-am desfăcut, ca să-i iau pulsul. Cum era de aşteptat, scurgerile afectaseră şi o parte din circuit. Pentru că ieşirea audio de la difuzorul încorporat era complet distrusă de acidul din baterii, am anulat-o şi-am măsurat ieşirea jack. Suprinzător, asta funcţiona fără probleme, aşa că nu mi-a mai rămas decât să fac un mic reroute la două fire, să montez walkman-ul la loc şi să mă bucur de el în baie! A, nu v-am zis că intenţionam să-l pun în baie? Problema stă în felul următor: când stau pe tron, iau cu mine playerul mp3, iar când fac baie/duş, ataşez acelaşi player la nişte boxe Lifetec, 2.0. De la un timp mă săturasem însă să tot car playerul cu mine şi-am decis să apelez la o soluţie audio permanentă, îndeajuns de ieftină ca să nu regret atunci când o să fiu nevoit s-o arunc din cauza aburilor, care nu prea se împacă cu circuitele electronice. Pentru o astfel de menire, vechiul meu walkman de la Sony părea ideal, mai ales că prinde excelent posturile de radio din banda FM. L-am prins frumos cu o agăţătoare de cuier şi le-am zis alor mei să-l lase acolo, ca să pot asculta ştirile de fiecare dată când stau pe tron ori mă bălăcesc. Că tot a venit vorba de statul pe tron, uite c-ajungem şi la subiectul principal al acestei însemnări absolut plictisitoare… (more…)

Printul Nicolae: “Sint pregatit sa fiu Regele Romaniei” (…) Printul Nicolae, al treilea in ordinea succesiunii dinastice la tronul Romaniei, acorda un interviu pentru prima data in viata. Cotidianul a stat de vorba la Londra cu tinarul (cu â, băh!) de viţă (vită) regala pe care romanii si-l amintesc doar ca pe copilul blond care, in 1992, era uimit de entuziasmul multimii venite sa-i salute bunicul. (citeşte întreaga scârboşenie)

Hai, da-te-n sceptrul meu, da’ împăratul muştelor de bălegar nu vrei?Alteţă, ia-l pe Mihai de mână şi mergeţi amândoi pe urmele lui Brucan, chit că ăla era comunist sadea. Şi când te gândeşti că nu Ceauşescu e ăla pe care trebuia să-l împuşcăm. Scuzaţi, am pus verbul la singular… corect era la plural, deci ”să-i împuşcăm”. Oricum, vă sugerez să citiţi articolul până la capăt… e distractiv rău prinţul Niciolaie.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Tiraţi-vă în Congo, căci Patria e damnată!

@!@ A reînceput şcoala şi-odată cu ea, surghiunul elevului român pus faţă în faţă cu un întreg amalgam de informaţii inutile şi absurde. Peformanţa pluridisciplinară duce într-un final la plafonarea şi mediocrizarea individului.Din păcate, tot mai puţini conaţionali sunt conştienţi de aceste sechele tragice ale excesului de zel didactic şi asta în condiţiile în care tânărul român, dorit a fi un ”hommo universali de tip Renascentist”, este tot mai ineficient şi tot mai prost cotat pe piaţa internaţională a muncii. Provincializarea României a atins apogeul şi nu mai e nimic de făcut. Eventul, putem să le tăiem venele celor care se fac vinovaţi de această stare de fapt… nu de alta, dar măcar să nu le dăm satisfacţia de a le avea lungi.

@!@ Astăzi am mers la vechea librărie de stat, transformată pe jumătate în magazin de telefoane mobile. La ghişeul Vodafone erau doi clienţi, în timp ce la tejgheaua librăriei, ioc muşterii. Am cumpărat ”Viaţa pe un peron”, de Octavian Paler. Vânzătoarea s-a ridicat greu de pe scaunul unde-şi sorbea cafeaua, semn că timpul scurs de la plecarea ultimului client a fost îndeajuns de lung încât să-i amorţească picioarele. Am intenţionat să cumpăr şi ”Autoportret într-o oglindă spartă” de acelaşi autor. Nu mai avea- mi-a spus că primise doar trei exemplare.Ciudat, îmi zic în gând, reperând pe un alt raft cel puţin zece volume din ”romanul” ”Orbitor” al lui că-că Cărtărescu (scuzaţi-mi stângăcia, dar dau în bâlbâială atunci când vorbesc despre un aspirant la Premiul Nobel).

Cartea a costat 30 de lei. E albă, editată impecabil şi prezentabilă, iar atunci când o deschizi îi scârţăie cotorul şi răspândeşte un miros de hârtie nouă, cerată. Cu toate acestea, alocaţia de stat, această subvenţie jenantă pe care statul o acordă spre umilirea cetăţenilor, este de 25 de lei. ”Puneţi taxe maxime pe cultură şi-o să … ”. Mă opresc aici cu citatul din Paraziţii (aştept continuarea într-un comentariu). (more…)