După articolul fulminant, unde vă prezentam o modalitate pur românească de a monta un card-reader într-o carcasă proiectată de nişte chinezi idioţi, iată c-a venit vremea să vă prezint o modalitate la fel de românească de a schimba vechiul ventilator de la sursă, cu altul nou. Hai, lectură plăcută! 
Să vă spun pe scurt cum stă treaba cu sursa mea de suflet. Contrar credinţei generale, nu am o sursă brand-name ca Antec, Thermaltake, Zalman, Akasa, etc şi asta nu pentru că nu puteam să-mi cumpăr una, ci pentru că pur şi simplu era absurd ca un sistem mediocru să beneficieze de un astfel de tratament. Aşadar, am o sursă Trojan PurePower de 350W- nu vă lăsaţi influenţaţi de nume, e chinezărie get-beget. O am din 2002 şi-n perioada asta a trecut prin două sisteme, sistemul actual fiind al treilea pe care-l deserveşte. În toată perioada asta, mi-au trecut prin mână cred că mai mult de 4-5 surse mult mai potente, mai silenţioase, cu un wire management superior vechiturii mele, dar de fiecare dată le-am dat mai departe. Întotdeauna am fost adeptul ideii ”nu schimba ceva ce funcţionează perfect” şi exact în aceeaşi situaţie s-a aflat şi sursa mea de suflet, cu un wire manegemnt făcut la finele lui 2003, cu bandă de izolat galbenă; asta se întâmpla pe vremea când nici nu visam la surse modulare, la kituri de wire management şi trebuia să-mi fac singur cablurile IDE rounded. După cum v-am zis, sursa mea a trecut prin două carcase, spre a-şi aroga locul şi-ntr-a treia. A funcţionat de fiecare dată ireproşabil, deşi de multe ori cei 350W ştanţaţi pe cutia metalică, îşi regăseau corespondentul şi-n hardware-ul utilizat. I-am schimbat ventilatorul de două ori şi asta pentru că nu sting calculatorul decât atunci când nu am curent şi ventilatoarele sunt în general primele care clachează (deşi am încercat pe cât posibil să cumpăr FAN-uri pe ball bearing, nu sleeve). De primele două ori, am găsit ventilatoare pentru sursă, adică de 80mm, dar mult mai subţiri decât cele clasice (şi cu profil rotund într-o parte). A treia oară însă nu am mai avut baftă să găsesc şi a trebuit să improvizez…
În weekend, ca de obicei, îmi omoram timpul pe la PC. Într-o primă fază am remarcat un ţiuit enervant, pe care l-am catalogat drept fiind produs de unul dintre ventilatoare. Folosindu-mă de simţul auzului, am localizat ţiuitul ca provenind de la sursă. Am oprit cu mâna ventilatorul, lămurindu-mă pe deplin că el e sursa zgomotului. Cu ocazia asta, am remarcat şi că antrenează un flux foarte mic de aer, semn că e pe ducă. Bun, nu-i nici prima oară nici ultima când trebuie să înlocuiesc ventilatorul unei surse. Problema-i că nu am găsit un ventilator conceput spre a fi montat într-o sursă şi a trebuit să mă mulţumesc cu unul ”bun la toate”, de 80mm. Pentru că-mi plac beculeţele, am cumpărat unul cu leduri multicolore (care ‘zda mă-tii le cumperi pe toate alea cu leduri albastre sau roşii?). 13RON,Quantex, single ball bearing -pomană curată. Acum urmează partea cea mai frustrantă: aşa cum preconizasem, ventilatorul e prea lat ca să încapă în locaşul destinat. Aş putea să mut placa cu circuitul puţin mai în spate şi să-i fac loc, însă e prinsă în patru puncte, cu distanţiere din cauciuc şi relocarea ei e un procedeu destul de sisific. Cioplirea ventilatorul nu este o soluţie- plasticul e casant din cale-afară, plus că risc să-l descentrez şi să-l fac să ţipe mai tare ca motorul ţăranilor care se plimbă cu SUV-ul prin oraş. Pentru că n-am dus niciodată lipsă de idei tâmpite şi-am fost elevul cu media cea mai mică la lucru manual, am decis să-l montez în exterior. Cinci minute mai târziu, lucrarea mea de mare angajament era finalizată . Cum nu putea să meargă totul ca pe roate, mi-a fost dat să constat că ventilatorul montat astfel, împiedică sursa să intre corect în locaşul destinat. Cred c-am simţit acelaşi lucru pe care l-au simţit şi dobitocii din Braşov, care au cumpărat un autobuz mai lat decât strada, însă, spre deosebire de ei, eu i-am dat de cap. Cum? Simplu- am pus mâna pe cleştele de tăiat tablă, am îndepărtat celulita carcasei şi-am tăiat şi două dintre urechile de prindere ale ventilatorului, ca să se potrivească perfect. Mi-am admirat creaţia, am savurat o ceaşcă de cafea, am înjurat la Băsescu (am şi eu un tic, ca tot omul!) şi-am făcut câteva poze pentru posteritate… ok, şi pentru voi, ca să-mi admiraţi geniul. Poze, băh!
