Când m-am întors de la şcoală, am trecut pe la librărie ca să-mi cumpăr pix, mine la creion şi alte nimicuri.În timp ce-mi înmâna Herlitz-ul metalic (10 lei irosiţi, dacă e să mă-ntrebaţi acum), vânzătoarea, o femeie între două vârste pe care o cunosc de pe vremea când cumpăram diapozitive cu Tom&Jerry şi plastilină, a făcut o glumă spunându-mi ”ai grijă, pixul e o armă!”. Fiind preocupat însă cu alte gânduri efemere, am îngânat un ”da, să ştiţi!”, am plătit grăbit (deşi nu aveam niciun motiv aparent), am salutat şi-am ieşit din librăria copilăriei mele, transformată acum pe jumătate în reprezentanţă Vodafone (’tu-vă mama voastră de capitalişti împuţiţi!). Pe drum, făcând slalom printre aplaudacii diverselor partide politice ce se buluceau în jurul trecătorilor ca să le ofere pliante şi mici pomeni electorale (o să vă povestesc altă dată cum am oripilat o babă PSD-istă şi profund evlavioasă cu cinismul meu cras), neavând altceva mai bun de făcut, m-am gândit la vorbele vânzătoarei…

Stiloul e o armă”- ce absurditate ordinară ! Românilor le place încă să păstreze o viziune romantică şi cavalerească asupra vieţii şi a societăţii în general.Preferă încă să-şi scoată mânuşa înainte de a o arunca, în loc să o lase pe mână şi să-i disloce adversarului maxilarul.Aşa gândeam şi eu în trecut, dar, din fericire, mi-am schimbat la timp concepţiile.”Scrieţi băieţi, numai scrieţi!” spunea un distins reprezentant al generaţiei paşoptiste, îndemnându-i pe literaţii vremii să recupereze decalajul dintre noi şi Occident. Dar, ce folos să scrii? Doar ca să devii ridicol şi demn de dispreţ? Ia spuneţi, câte mii de pagini s-au scris despre marile jafuri postdecembriste! A luat cineva atitudine, s-au sesizat organele competente? Domnule ministru al justiţiei (cer scuze, nu e loc de majuscule aici), vorbiţi mai tare, că nu se-aude şi-n ultimele rânduri. Cum, nimic? Aşa mă gândeam şi eu… scrieţi pe nisip ca să vină valul. De ce s-ar condamna cineva singur la o existenţă sisifică? Adică rectific- măcar Sisif putea să moară -teoretic- strivit de bolovanul pe care-l împingea zilnic pe panta unui deal, în timp ce, cu stiloul, e destul de greu chiar şi să te sinucizi.

Istoric vorbind, stiloul a fost folosit cu succes drept armă doar o singură dată: atunci când studenţii l-au injunghiat cu stiletele pe Sfântul Cassian de Imola, ce avea să devină protectorul profesorilor datorită martirajului său. În rest, stiloul nu a fost decât lancea rahitică a Don Quijoţilor ce s-au luptat în zadar cu morile de vânt sub soarele arzător din Mancha. Da, poate au repurtat mici victorii: i-au aplaudat Sancho şi măgarul să docil şi poate că i-a sărutat şi Dulcinea, platonic, mai mult din compasiune. Într-un final abominabil însă, au murit în zadar cu carnea zdrenţuiţă şi lancea ruptă, departe de morile de vânt ce şi-au continuat nestingherite rotirea.

Noapte bună România! Obişnuieşte-te cu întunericul, căci ultimul emigrant o să stingă în mod neîndoielnic becul…

La televizor, ritmul difuzării unui clip tâmpit anti-discriminare, aproape mă sufocă. De fiecare dată românii sunt de vină. Acum, de când am intrat în UE, sunt de vină şi italienii, englezii, francezii şi spaniolii. Când vor pleca vapoarele cu ţigani spre State, vina va plana asupra capetelor americanilor. Noi suntem pur şi simplu incapabili să înţelegem problematica extrem de complicată a acestei etnii, incapabilă să se integreze în societate, nu pentru că noi nu i-am crea premisele necesare, ci pentru că ţiganii pur şi simplu nu dorec acest lucru. Ei vor să rămână în permanenţă nişte primitivi agresivi, nesimţiţi şi hoţi. Cu mici excepţii, toţi se încadrează cu brio între ramele acestui portret colectiv, pe care unii oameni fără ocupaţie şi fără grija zilei de mâine l-ar cataloga drept discriminator sau mai rău, xenofob. La facultate, ţiganii au locuri special rezervate, pentru că, nu-i aşa, sunt discriminaţi. Autorităţile (poliţia şi justiţia) îi tratează cu o indulgenţă clădită de multe ori pe şpagă şi structuri mafiote.Nimeni nu se poate atinge de ei, nimeni nu-i poate scutura de gulerul hainei atunci când îmbrâncesc bătrânii la rând la pâine, când buzunăresc oamenii în mijloacele de transport în comun, ori când urineaza la tine pe poartă, pentru că un intreg cor de buze negre vor urla la unison ”discriminare, uite xenofobii, naziştii, urmaşii mareşalului Ion Antonescu!” . Mai apoi, în virtutea funcţiilor pe care le ocupă la diverse ONG-uri care nu fac nimic palbabil, exceptând faptul că sunt aservite politic, zeci de precari intelectual le vor ţine isonul, urlând şi mai tare. Într-un final, ne vom alege cu ştampila de ”rasişti”, în timp ce victimele inocente ale intoleranţei noatre se vor reîntoare la activităţile lor cotidiene, ca furatul, datul în cap şi urinatul pe la porţi.

De când pigmeii au început să terorizeze spaţiul european, datele problemei au început să se schimbe. Tot mai multe ţări şi-au exprimat indignarea faţă de acţiunile primitivilor cu cort şi ceaun şi brusc, din ”intoleranţii” care eram până acum, am ajuns oameni serioşi şi lucizi. Problema-i că, datorită titulaturii nelegitime de rromi, ţiganii sunt asimilaţi de multe ori cu românii, motiv pentru care, mulţi români oneşti şi muncitori sunt nevoiţi să suporte atitudinea - de altfel justificată- a străinilor terorizaţi e fărădelegile ţiganilor. Alex publica la el pe blog proiectul legislativ al domnului senator Gheorghe Funar, cu privire la schimbarea titulaturii acestei etnii, din rromi în ţigani. Denumirea din urmă este cea corectă şi justificată istoric. Ţiganii nu au nimic de-a face nu românii, spaţiul mioritic nu a fost leagănul creator al acestei etnii, ci doar unul dintre teritoriile unde au ”campat” de-a lungul existenţei lor nomade. Am scris în nenumărate rânduri despre asta pe blog, am primit critici din partea unora care stau pe banii statului la ONU şi luptă împotriva unei discriminări aproape inexistente şi totodată, opinia mi-a fost împărtăşită de mulţi dintre cititorii care trăiesc în cotidian, şi nu la New York ori Bruxelles. În calitate de român şi de cetăţean preocupat de bună-starea societăţii, salut iniţiativa PRM-ului!

Deşi de mai bine de jumătate de secol ţiganii au avut cadrul necesar integrării într-o societate normală, nu au facut-o, preferând să trăiască într-un fel de ”bisericuţă” de sorginte primitivă, fără respect pentru lege, proprietate şi individ. Negrii din America, deşi au fost incomparabil mai oropsiţi decât ţiganii, au reuşit să se integreze în societate, s-au civilizat. Dacă aduci un băştinaş din fundul Africii şi-l laşi 10 ani între oameni, o să se integreze mult mai bine decât au fâcut-o ţiganii de-a lungul secolelor. O să înveţe să nu urineze pe lângă wc-ul public, să nu dea în cap, să nu fure, etc. Dar, mai ales, băştinaşul nu o să aibă nevoie să înveţe ce este respectul mutual, pentru că-n tribul lui considerat ”necivilizat” exista acest concept elementar de socializare! Ţiganii nu se vor integra în societate nici în 1000 de ani- pur şi simplu refuză acest aspect! Din punct de vedere evolutiv, putem considera că aveam de-a face cu o etnie atemporală, judecând după faptul că au aceleaşi percepţii ca acum 500 de ani. Acest lucru trebuie să se schimbe şi nu prin şi mai multă toleranţă prost înţeleasă, ci prin intoleranţă. Intoleranţa nu naşte monştrii, ci forţează ralierea unor indivizi la standarde sociale moderne. Nu discriminare, ci intoleranţă- nu le vom mai permite să se comporte ca-n mijloc de Ev Mediu, altminteri riscam ca un personaj ca alde Gigi Becali să reinstaureze Inchiziţia! Şi, dacă nu le convine societatea noastră, dacă sunt de părere că le distrugem cultura (hai sictir, ce cultură au ăştia?), sunt liberi să plece pe una dintre insulele necolonizate din Pacific, unde să-şi scoată ochii încercând să aleagă o formă de guvernământ pentru Statul Ţigănesc.