Sfârşitul scurtei vacanţe de Paşti, petrecută ca vai de mama nervilor mei (domnule ministru Cristian Avomiţei, vă doresc să muriţi de hemoroizi!) prin colţul Moldovei, a marcat începutul primei săptămâni nebune dintr-un lung ciclu de altele similare, caracteristice sfârşitului de liceu (da, sunt clasa a XII-a). Am de făcut două atestate absolut inutile (adică, rectific- te ajută în cazul în care vrei să te angajezi ca secretară), la engleză şi la informatică, asta exceptând pleiada de activităţi strâns legate de studierea, contemplarea şi uneori rezolvarea variantelor pentru BAC.

Să nu credeţi totuşi că sunt un elev deosebit de silitor şi din cauza asta nu prea mai am timp să aberez pe blog. Nici pe departe- dacă aş renunţa la micile mele tabieturi (trezirea la ora 6 dimineaţa ca să citesc Slashdot, Osnews, Secunia -etc-, arsul gazului pe forumurile IT, testarea noilor releasuri ale distribuţiilor mele preferate şi multe alte procupări demne de milă), aş avea timp berechet nu doar penrtru bloguit, ci şi pentru plimbat cu bicicleta, mâncat seminţe în faţa blocului, mâzgălit afişele UDMR-ului (ok, asta o fac şi-n drum spre şcoală ) şi-n genere, pentru orice altă activitate ce nu presupune existenţa unui calculator şi a unei conexiuni la internet. Evident însă că cine-mi vede cearcănele, zice-n sinea-i plin de admiraţie (hai sictir!): ”bă, cât învaţă ăsta pentru BAC”, fără să ştie că-n noaptea precedentă m-am jucat cu OpenSolaris 2008.5 (drăguţ, dar cam greoi pentru desktop, mai ales dacă userul e un neofit în tainele *nix-ului) sau am făcut pe trollul într-o gaşcă de ultraşi KDE4 (care-i oribil şi ”mare mâncătoriu inutil de resurse” cum ar zice cronicarul). Life sucks

Apropo, Arstehnica publică un review destul de interesant (adică bine scris) la Ubuntu Hardy Heron. Personal, pentru că Hardy nu a reuşit să mă impresioneze cu nimic astfel încât să pun din nou Ubuntu şi pe desktop, aştept cu limba scoasă Fedora 9.0 codename ”Sulphur” (încă 5 zile până la izbăvire!). Aşa cum se obişnuieşte, las cel mai bun link pentru final: Cypress şi Arny vorbesc despre Bluewhite64 pe Linux.com

Mă simt dator să le ofer cititorilor fideli nişte explicaţii care să justifice desăvârşita-mi absenţă din peisajul blogosferic, din ultimele 4-5 zile. În primul rând, am avut de învăţat pentru olimpiada de română, unde m-am şi calificat la naţională, ceea ce-nseamnă că o să am de mers până-n celălalt colţ al ţării, la Botoşani ( Botoşeni). În al doilea rând, trecerea în nefiinţă a domnului George Pruteanu m-a întristat îndeajuns de mult ca să-mi piară cheful de bloguit. Din câte văd, între timp a apărut şi wordpress 2.5, aşa că mai pe seară o să trebuiască să upgradez vreo 4 bloguri… Vorba lui Charles Bukowski: ”red shit, baby, and the gloves of banality”.

Tocmai a ridicat-o mama de la poştă, că io n-am avut timp să mă deplasez până acolo, dat fiind că-n ultimele zile am fost silit de oligarhi să învăţ pentru olimpiada de română, să mă gândesc ce fac pentru atestatul la informatică (o inutilitate desăvârşită, dacă mă-ntrebaţi pe mine) şi să mai studiez ceva pentru BAC-ul patronat de un ministru zidar (inginer constructor la Educaţie? Hai sictir, mai bine puneau un electronist, ca-n vremea CDR-ului la Agricultură).

După ce zilele trecute mi-a îngheţat scăfârlia sub şapcă, astăzi m-am trezit cu fulgi pe pervaz. Ninge des şi agresiv, de nu vezi la mai mult de 15 metri. Într-adevăr, e ”doar” 15 februarie şi iarna are tot dreptul moral să se desfăşoare pe plaiurile mioritice , dar până acum eram obişnuit cu un februarie cu iz de primăvară târzie. Anul trecut, cam pe vremea asta, mergeam cu bicicleta în foiţă şi nici nu-mi îngheţau mâinile pe ghidon. Acum trebuie să-mi iau şapca cu ”urechi”, ca să nu-mi îngheţe inteligenţa. Ironic e că ieri am cumpărat un bucheţel de ghiocei …

Probabil vă-ntrebaţi de ce la ora asta nu sunt la şcoală. Pentru că de ţara asta se alege tot mai mult praful şi pulberea şi învăţământul nu face excepţie. Astăzi avem ore de la 13:00, pe motiv că până atunci, mirificul meu liceu fără hârtie igienică la budă, găzduieşte un simpozion de ecologie. Ştiţi voi, genul acela de activitate unde se prezintă lucrări plagite, imprimate pe zeci de foi, lucrări care-n mod invariabil tratează şi problema defrişărilor masive. Facem ore de 30 de minute, cu pauza de 5 minute. Ca la balamuc.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Tiraţi-vă în Congo, căci Patria e damnată!

@!@ A reînceput şcoala şi-odată cu ea, surghiunul elevului român pus faţă în faţă cu un întreg amalgam de informaţii inutile şi absurde. Peformanţa pluridisciplinară duce într-un final la plafonarea şi mediocrizarea individului.Din păcate, tot mai puţini conaţionali sunt conştienţi de aceste sechele tragice ale excesului de zel didactic şi asta în condiţiile în care tânărul român, dorit a fi un ”hommo universali de tip Renascentist”, este tot mai ineficient şi tot mai prost cotat pe piaţa internaţională a muncii. Provincializarea României a atins apogeul şi nu mai e nimic de făcut. Eventul, putem să le tăiem venele celor care se fac vinovaţi de această stare de fapt… nu de alta, dar măcar să nu le dăm satisfacţia de a le avea lungi.

@!@ Astăzi am mers la vechea librărie de stat, transformată pe jumătate în magazin de telefoane mobile. La ghişeul Vodafone erau doi clienţi, în timp ce la tejgheaua librăriei, ioc muşterii. Am cumpărat ”Viaţa pe un peron”, de Octavian Paler. Vânzătoarea s-a ridicat greu de pe scaunul unde-şi sorbea cafeaua, semn că timpul scurs de la plecarea ultimului client a fost îndeajuns de lung încât să-i amorţească picioarele. Am intenţionat să cumpăr şi ”Autoportret într-o oglindă spartă” de acelaşi autor. Nu mai avea- mi-a spus că primise doar trei exemplare.Ciudat, îmi zic în gând, reperând pe un alt raft cel puţin zece volume din ”romanul” ”Orbitor” al lui că-că Cărtărescu (scuzaţi-mi stângăcia, dar dau în bâlbâială atunci când vorbesc despre un aspirant la Premiul Nobel).

Cartea a costat 30 de lei. E albă, editată impecabil şi prezentabilă, iar atunci când o deschizi îi scârţăie cotorul şi răspândeşte un miros de hârtie nouă, cerată. Cu toate acestea, alocaţia de stat, această subvenţie jenantă pe care statul o acordă spre umilirea cetăţenilor, este de 25 de lei. ”Puneţi taxe maxime pe cultură şi-o să … ”. Mă opresc aici cu citatul din Paraziţii (aştept continuarea într-un comentariu). (more…)

Elevul român este veşnic revoltat pe sistemul educaţional, dar niciodată pe sine. Întotdeauna profesorii sunt de vină pentru că el nu ştie matematică, fizică, română ori informatică. Pe cât posibil, aşteptă să i se bage informaţiile cu pâlnia-n cap, în timp ce se uită la MTV. Chiar dacă schimbul de informaţii s-ar face printr-o metodă similară cu propagarea unei imagini de pe un server pe mai multe staţii de lucru, elevul român tot n-ar da pe la şcoală, pentru că n-ar mai avea ce să înveţe. Când se-ntoarce acasă, elevul român adoptă starea confortabilă de legumă şi mai apoi, când termină o facultate şi-şi dă seama că nu ştie mai nimic, înjură societatea, care-l umileşte pe el, intelectualul, cu un salariu minim pe economie…

Nu contest faptul că avem un sistem educaţional deficitar, că sunt şi profesori idioţi printre miile de dascăli, dar, aşa cum au învăţat alţii, poate s-o facă şi această generaţie. Cine crede că şcoala te formează din punct de vedere intelectual şi profesional, e fie naiv, fie dobitoc. Şi-acum, iată ce a stârnit această scurtă prelegere:

Luavar dracu cu tot cu bac-ul , cu ministerul si sutele de variante ! Sa le faceti voi pe toate, cretinii ce stati in minister, care nici liceul nu l-ati terminat .

Sau, cum ar spune Păcală- “A dracu gravitaţie, că-mi bagă mura drept în gură! Nu putea s-o şi mestece? Mori Newton, mori!” Stimabila domnişoară probabil nu pricepe un aspect extrem de simplu: nimeni nu te obligă să rezolvi toate subiectele propuse! Personal, nu voi rezolva nici măcar 20%, în primul rând pentru că mi-e lene şi-n al doilea rând, pentru că am alte lucuri mai interesante de făcut. Printre altele, subiectele propuse sunt făcute ca să se asigure că la BAC, elevii vor scrie corect ”luavar”.

Sunt elev, băgămiaş DEX-ul în ea şcoală! (more…)

- OpenSuse 10.3 e o mare dezamagire, insa eu ma incapatanez sa o utilizez, cel putin pana apare Fedora 8. Mi-a fost lene sa instalez suportul pentru limba romana, deci aceasta insemnare nu are diacritice. Inca tot nu-mi merge suspend to RAM/suspend to disk si nu am vreme sa vad de ce. YaST e doar putin mai rapid decat la 10.2, dar tot ramane excesiv de lent si, ca bonus, excesiv de prost (are un mod al naibii de ciudat de gestionare al dependintelor- daca e sa-i dai crezare, ajungi ca pentru o banalitate de Katapult, sa dezinstalezi jumatate din KDE…). Fglrx-ul din repositoriu-uri nu se impaca sub nicio forma cu sysinfo:/ ; se rezolva totusi usor. Verdele in exces e daunator, el amintind de o perioada de trista amintire din istoria Romaniei- am trecut la KDE Classic.

- Vecinul de alaturi renoveaza apartamentul zilnic, de la 17 la 20. Astazi a taiat peretii si cred ca o sa-i tai si eu cablul de la televizor/internet/interfon daca mai continua asa.’Nea Caisa, putin respect pentru vecin, ce dracu!

- La scoala facem C#, asta dupa un an de Pascal si doi ani de C++. Am instalat Microshit Visual Studio .NET 2008 beta 3 si m-am jucat cu el. Patetic- nu-mi plac mediile vizuale.Partea proasta-i ca mi-am facut cont pe site-ul MS, ceea ce e un sacrilegiu. Oricum, planuiesc sa tin Visual Studio doar cateva saptamani, pana ma familiarizez intrucatva cu tehnologia si mai apoi voi trece la Mono. Si nu, nu-mi place ca Gnome e plin de Mono si Miguel de Icaza a devenit un fel de MS-ass-kisser.

- RDS e intr-adevar Random Disconnecting System . De cand micul ISP de cartier a fost cumparat de cocalarii astia, internetul merge in functie de presiunea atmosferica…

- Pana acum credeam ca doar elevii sunt nesimtiti. Se pare insa ca si unele cadre didactice practica acest sport tot mai comun societatii in care traim. E trist ca amiba cu pricina nu incearca si cu mine si nu am motive sa o pun cu botul pe labe. Oricum, o sa gasesc eu o metoda de denigrare.

- Un cactus sta sa infloreasca. Promit sa-i fac poza.

- Cine-a zis ca Morar si Tulus stau degeaba? Iete na, l-au prins pe Remes cu tuica-n plosca si cu cartabosu-n plasa de rafie. De ce totul este cusut cu atat alba, la fel ca scalpul lui Tulus in urma operatiei de lobotomie, o sa va povestesc cu alta ocazie. Pana atunci, punctul de vedere al lui Alex este aproape similar cu al meu.

- Bastchetbalista Kovesi face din nou pe atot-stiutoarea. Godzilla, capul la cutie, ca ne rupi pragul!

- Eu inca sunt racit… “si tare-i tarziu si n-am mai murit”.