Am văzut că-i la modă prin blogosferă să răsplăteşti cititoarele cu o urare şi-o poză cu-n buchet de flori. Ca să nu mă sustrag acestei atribuţii sociale, rog cititoarele să considere titlul drept urare (nu de alta, dar tind să bat câmpii de fiecare dată când trebuie să vorbesc despre un lucru concret) şi să se bucure de două fotografii oribile, făcute de un fotograf execrabil, în speţă subsemnatul. Mai precis, este vorba despre un crin imperial alb ce stă să înflorească (până mâine se deschide bobocul) -în ciuda faptului că nu o duce prea bine pe coridor şi o floare de cameră, destul de obscură, dar plăcută ca aspect. Mai aveam o viorea de Parma înflorită în camera părinţilor, dar mi-a fost lene s-o pozez. Dedic şi-o melodie, Senza una donna (Zucchero and Paul Young) :

(more…)